Temperementul

Personalitatea

          Obiective

          La sfarsitul acestei unitati de invatare elevul trebuie:

-sa defineasca conceptul de personalitate

-sa defineasca conceptul de temperament

-sa delimiteze clar tipurile temperamentale intre ele

-sa gaseasca asemenari si deosebiri intre tipurile temperamentale

-sa identifice tipurile de temperament pe baza unor exemple

Introducere

In acceptiunea sa cea mai larga , termenul de personalitate denumeste fiinta umana considerate in existent ei sociala si inzestrarea ei culturala.

Personalitatea in dubla ei ipostaza: de concept, de realitate, ocupa un loc central sau un loc proeminent in psihologie. Raportata la celelalte procese si mecanisme psihice, personalitatea este mecanismul psihic superior si integrator. Personalitatea integreaza in sine ca (sistem ) organismul individual, structurile psihice umane si relatiile sociale, in care omul este prins, ca si mijloacele cultural de care dispune.

Personalitatea da viata celorlalte procese si mecanisme psihice , le orienteaza si le directioneaza, le “forteaza” sa interactioneze activitatile intre ele, sa se diferentieze si stabilizeze. De asemenea, asigura folosirea personalizata a mecanismelor psihice, maniera diferita de functionare a acestora de la un individ la altul (ex: materialele identice sunt memorate diferite). Personalitatea valorifica deferential si maximal  celelalte mecanisme psihice si chiar propriile ei laturi

Principalele caracteristici ale personalitatii:

1. CARACTERUL SISTEMATIC, CHIAR MACROSISTEMIC-personalitatea este compusa dintr-o serie de elemente legate intre ele, corelate, consistente unele cu altele, nu independente sau simplu juxtapuse.

2. DURABILITATEA, STABILITATEA, PERSISTENTA IN TIMP- personalitatea este relativ stabile, neputand fi radical modificata de situatiile tranzitorii sau accidentale.

3. ESENTIALITATEA- insusirile care compun personalitatea sunt esentiale si definitorii pentru om, ele vizand aspectele cele mai importante ale manifestarii omului.

4. STRUCTURALITATE SI DINAMISM- structurile personalitatii se pot restructura, modifica si perfection.

5. FINALITATE ADAPTATIVA- personalitatea nu este inactive, inerta, ea este ceva si face ceva: filtreaza, motiveaza si directioneaza, selecte, aza si programeaza, il determina sa gandeasca asupra mediului, se adapteaza la acesta, asigurand atat supravietuirea, cat si cresterea si dezvoltarea personala.

6. UNICITATEA- are un caracter  propriu, specific si unic.

Personalitatea nu este innascuta, omul nu se naste cu personalitate, ci devine personalitate. La nastere copilul nu este personalitate, ci un candidat la dobandirea acestui atribut. Personalitatea este intotdeauna unica si originala. Aceasta intrucat fiecare porneste de la o zestre ereditara , unica, singular (numai gemenii univitelini poseda ereditati identice). Personalitatea se formeaza pe parcursul vietii sub influenta factorilor ereditari, de educatie si de mediu. Nu putem spune cu precizie cat din structura personalitatii este ereditar si cat este dobandit. In etapele de inceput ale dezvoltarii personalitatii, actiunea factorilor ereditari este mai pregananta, efectele ei sunt mai usor vizibile. In stadiile superioare ale dezvoltarii psihice influenta lor devine din ce in ce mai putin evident, ea fiind estompata de influentele mediului, in special de actiunile educationale.

Totodata, putem sustine ca personalitatea are urmatoarele laturi:

1. TEMPERAMENTUL- latura dinamico - energetica

2. APTITUDINI- latura instrumental - operational

3. CARACTERUL - latura relational – valorica

4. INTELIGENTA-latura rezolutiv-productiva

5. CREATIVITATEA-latura transformational-constructiva

Imbinarea, sudarea si interactiunea acestor laturi genereaza structure distinct ale personalitatii care ii acorda acesteia unicitate.

Temperamentul

Astfel, temperamentul este una dintre laturile personalitatii, care se exprima cel mai pregnant in conduit si comportament- miscari, reactii affective, vorbire etc.

1. Primele preocupari dateaza din antichitate , cand Hypocrate si Galenus au realizat o clasificare a temperamentelor luand drept criteriu predominant in organism a 4 lichide de baza: sangele, limfa, bila neagra si bila galbena. Ei au stabilit astfel 4 categorii temperamentale: sangvinic, flegmatic, melancolic si coleric. Denumirile s-au pastrat pana astazi.

2. In secolul XX a fost elaborata o serie de clasificari avand la baza constitutia corporala, morfologica a individului.

Kretschmer (1922) stabileste 4 tipuri constitutionale:

1. PICNIC-structura mijlocie, torace bombat si lasat in jos, extremitati scurte

2. ASTENIC SAU LEPTOSOM-caracterizat prin membre lungi, trunchiul dezvoltat

3. ATLETIC-cu toracele si musculature bine dezvoltate

4. DISPLASTIC-cu malformatii congenital

Astfel, PICNICII: sunt ciclotimici, se caracterizeaza prin ritm lent, adaptare pasiva, extraversie, sociabili, cu simt practice, tendinta catre comoditate.

ASTENICII: se caracterizeaza prin ritm rapid, energic, inclinatie spre interiorizare, nervozitate. Sunt delicate, solitary, idealisti, reci, indolent.

ATLETICII: prezinta o alura sportiva, armonios dezvoltati, un tip direct si deschis in manifestari, cu mare nevoie de miscare.

3. W. Sheldon (1942) realizeaza o alta tipologie, plecand de la gradul de dezvoltare a celor 3 foite embrionare din care se dezvolta sistemul: nervos, visceral si osteomuscular.

TIPUL SOMATIC ENDOMORF

Este determinat de predominarea endodermului si se caracterizeaza prin dezvoltarea accentuata a viscerelor.

Tipul temperamental corespunzator-VISCEROTONUL-se caracterizeaza prin reactii incite, placerea relaxarii, de a muncii, comunicativitate, somn adanc, extraversie.

TIPUL SOMATIC  MEZOMORF

Este determinat de predominarea mezodermei si se caracterizeaza prin dezvoltarea accentuate a sistemului osos si muscular.

Acestui somatotip ii corespunde tipul temperamental: SOMATOTOM-caracterizat prin: nevoia de miscare fizica, somn nelinistit, agresivitate, curaj, iubeste riscul, voce puternica.

TIPUL SOMATIC ECTOMORF

Rezultat din predominant in faza embrionara a ectodermei si se caracterizeaza prin constitutie corporala astenica.

Tipul este asociat cu un temperament- CEREBROTON-care are urmatoarele caracteristici: miscari retinute, tendinta de izolare, activism mintal, inhibitii in public, retineri vocale, inclinare spre meditatie si introversie.

4. C. G. Jung fundamenteaza tipologia temperamental ape criteria psihologice, luand in considerare criteriul orientarii persoanei fie spre exterior, fie spre propria sa interioritate. Primii au fost numiti extravertiti, iar ceilalti introverti. Cei la care aceste orientari nu sunt evidente, caracterizandu-se printr-un echilibru, sunt ambiverti.

               ●  EXTRAVERTII sunt: -comunicativi

-usor adaptabili

-expresivi

-sociabili

-cu spirit practice

-realisti

●  INTROVERTITII sunt   -calmi

-tacuti

-inadaptabili

-interiorizati

-mare stabilitate afectiva

-exclude alte opinii

5. H. Eysenck adauga acestor dimensiuni inca una: GRADUL DE NEVROTISM cu doi poli: STABILITATE SI INSTABILITATE

STABILITATEA presupune: echilibru emotional, autocontrol puternic, calm etc.

INSTABILITATEA se manifesta prin: dezechilibru emotional, autocontrol slab, lipsa integrarii, anxietate etc.

Reprezentand cele 2 dimensiuni prin 2 axe perpendiculare, se obtin tipurile:

1. introvertit-stabil

2.introvertit-instabil

3.extravertit-stabil

4.extravertit-instabil

6. Experimentand in laborator, pe animale si pe om, I. V. Pavlov a realizat o clasificare a temperamentului, utilizand atat criterii de ordin psihologic, cat si criterii de ordin fiziologic.

El a considerat ca ACTIVITATEA NERVOASA SUPERIOARA are 3 insusiri fundamentale:

1. Intensitatea (forta) proceselor de excitatie si inhibitie
2. Echilibrul acestora
3. Mobilitatea lor

A.INTENSITATEA

-este reprezentata de capacitatea celului nervoase de a rezista mai mult sau mai putin actiunilor unor stimuli, fara a-si incetini activitatea

-din acest punct de vedere sistemul nervos poate fi:  -puternic

                                                                                    -slab

B. MOBILITATEA

-se exprima in viteza cu care se trece de la excitatie la inhibitie, si invers.

-in cazul in care trecerea este rapida, sistemul nervos este mobil, iar in cazul in care trecerea este greoaie, sistemul nervos este inert.

C.ECHILIBRU

-se refera la repartitia egala sau inegala a fortei intre excitatie si inhibitie

-cand cele 2 procese nervoase au forte apropiate, sistemul nervos este echilibrat, iar cand predomina excitatia, sistemul nervos este neechilibrat-excitabil.

-din combinarea acestor insusiri rezulta urmatoarele tipuri de sistem nervos, carora le corespund urmatoarele tipuri temperamentale stabilite de Hypocrate si Galenus:

1. puternic- mobil- echilibrat > sangvinic

2. puternic- mobil- neechilibrat >coleric

3. puternic- inert- echilibrat > flegmatic

4. slab > melancolic

Bibliografie

-Zlate, M., Cretu, T., Mitrofan, N., Anitei,M., (2008), “Manual de psihologie”, Bucuresti:Aramis